Emblema unei cruci roșii pe fond alb a fost adoptată la Conferința Internațională din 1863 ca semn distinctiv pentru societățile voluntare care asistau soldații răniți.
La rândul său, Conferința Diplomatică din 1864 a adoptat acest simbol în prima Convenție de la Geneva, ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus la adoptarea emblemei de cruce roșie a fost aceea de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.
În prezent, folosirea emblemei de către Societățile Naționale este guvernată de Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în anul 1992.
Emblema este un simbol care, fie conferă protecție, fie indică apartenența la Mișcare. Fiecare stat, parte la Convențiile de la Geneva are obligația de a adopta măsuri care să prevină și să pedepsească, în permanență, orice folosire abuzivă a emblemei. De aceea, statele trebuie să adopte măsuri legislative pentru protejarea emblemei de Cruce Roșie.
Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929, împreună cu leul și soarele roșii pe fond alb, semn cerut de Persia, dar, în 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis să renunțe la această emblemă și să folosească, în schimbul ei, semiluna roșie.
Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în anul 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție – cristalul (rombul) roșu.
Cine are dreptul să folosească emblema
Folosirea protectoare pe timp de conflict (la dimensiuni mari) – semnalează combatanților că personalul medical al forțelor armate, voluntarii Societăților Naționale, unitățile sanitare, mijloacele de transport sunt protejate de Convențiile de la Geneva și Protocoalele lor adiționale. În acest caz, au voie să folosească emblema:
- personalul medical și religios al forțelor armate;
- unitățile medicale ale forțelor armate și mijloacele lor de transport;
- unitățile medicale și mijloacele de transport ale Societăților Naționale de Cruce Roșie/ Semilună Roșie auxiliare unităților medicale ale forțelor armate.
Folosirea indicativă pe timp de pace (la dimensiuni mici) – semnifică faptul că o persoană sau un obiect are legătură cu Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie (o Societate Națională, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie). În acest caz, au voie să folosească emblema:
- Societățile Naționale;
- CICR;
- Federația.
Folosirea abuzivă a emblemei
IMITAȚIA reprezintă folosirea unui semn care prin formă și/ sau culoare poate crea confuzie cu emblema de Cruce Roșie/ Semilună Roșie.
UZURPAREA reprezintă:
- folosirea de către grupuri de persoane neautorizate (farmacii, medici, ONG-uri, societăți comerciale);
- folosirea de către persoane autorizate, dar care o folosesc în interes propriu și nu în interes de serviciu.
PERFIDIA reprezintă folosirea pe timp de război pentru a ascunde combatanți sau echipament militar – CRIMĂ DE RĂZBOI.
Fiecare om poate ocroti emblema și întări valoarea ei protectoare. Contribuiți la protejarea emblemei, pentru că într-o zi v-ar putea salva viața!
Protecția emblemei în România
Legea nr. 139/1995 a Societății Naționale de Cruce Roșie din România, modificată prin Legea 524/2004, prevede în Art. 5 că, în timp de pace, emblema Crucii Roșii poate fi folosită doar de Crucea Roșie Română sau, cu acordul acesteia și în cazuri restrictiv prevăzute, de terți. Codul Penal al României sancționează, în Art. 476, folosirea emblemei sau a denumirii de Crucea Roșie sau a unei imitații a acestei embleme ori denumiri.
Dacă sunteți martorii unui abuz de emblemă, contactați Sediul Central al Crucii Roșii Române sau luați legătura cu filiala de Cruce Roșie din orașul/ județul dumneavoastră!